La finalul lunii martie 2026 am fost la Senatul României, la conferința „Textilele în România: între Directiva UE și implementarea națională”, organizată de Asociația Planeta Verde. Un eveniment care, dincolo de paneluri și prezentări, ne-a dat tuturor un mic reality check: industria modei se schimbă — și nu doar la nivel de discurs, ci la nivel de reguli, responsabilități și, inevitabil, obiceiuri.

Va fi simplu? Probabil nu.
Este mult de muncă? Cu siguranță. Dar este și necesar.

De ce vorbim despre asta acum?

În octombrie 2025 a intrat în vigoare Directiva UE 1892/2025 — un pas important în strategia europeană pentru o economie circulară. Pe scurt, vorbim despre o schimbare majoră: producătorii și importatorii de textile devin responsabili pentru ce se întâmplă cu produsele lor la finalul vieții.

Adică nu mai e suficient să creezi și să vinzi. Devine esențial ce lași în urmă.

Contextul nu e tocmai confortabil

Câteva cifre care au fost menționate și care ne-au rămas în minte:

  • 6,9 milioane de tone de deșeuri textile generate anual în UE
  • aproximativ 16 kg per persoană, în fiecare an
  • mai puțin de 15% sunt colectate separat pentru reutilizare sau reciclare

Nu e nevoie de multă interpretare aici. Sistemul actual nu funcționează suficient de bine.

Ce aduce nou Directiva?

Fără să intrăm în limbaj prea tehnic, sunt câteva idei-cheie care vor modela industria. Textilele în România: ce se schimbă și de ce contează

  • Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) – Brandurile nu mai sunt doar creatori de produs, ci și responsabili pentru ciclul complet de viață al acestuia.
  • „Poluatorul plătește” – Costurile pentru colectare, sortare și reciclare nu mai sunt suportate de stat sau contribuabili, ci de cei care pun produsele pe piață.
  • Prioritizarea logică: prevenire reutilizare reciclare – Nu toate textilele trebuie reciclate. Ideal, ar trebui mai întâi să producem mai puțin și mai bine.
  • Eco-modularea – Produsele mai durabile sau mai ușor de reciclat ar putea genera costuri mai mici pentru producători. Cu alte cuvinte: designul contează mai mult ca niciodată.

Și România?

Suntem într-un moment de început. Până în 2027 trebuie să avem legislația națională pregătită, iar până în 2028 sistemele ar trebui să fie complet funcționale.

Provocarea?
În prezent, România nu are un sistem integrat de date pentru textile. Nu știm exact cât se produce, cât se colectează, cât se reutilizează sau se reciclează.

Și fără date, e greu să construiești soluții reale.

Cine face ce?

Un lucru care a devenit foarte clar la conferință

nu există un singur „responsabil”

  • autoritățile trebuie să creeze cadrul legislativ
  • industria trebuie să se adapteze și să contribuie financiar și logistic
  • organizațiile (tip OIREP) vor gestiona implementarea practică
  • iar consumatorii… da, și noi avem un rol

Pentru că, în final, alegerile de zi cu zi influențează tot sistemul.

Ce înseamnă asta pentru noi, la YKO-YKO? Textilele în România: ce se schimbă și de ce contează

Pentru noi, nu e doar despre conformare. Este o confirmare că direcția în care credem — materiale responsabile, produse gândite pe termen lung, consum conștient — devine, în sfârșit, normă, nu excepție.

Dar și că avem de lucru. Cu toții.

Pentru că schimbarea reală nu vine doar din legislație. Vine din colaborare, din educație și din alegeri mai bune, făcute constant.

Un gând de final

Industria modei nu mai poate funcționa ca până acum.
Iar asta nu e o veste proastă.

E începutul unei versiuni mai responsabile — și, sperăm noi, mai frumoase — a felului în care producem, alegem și purtăm haine.

YKO-YKO
Wearing & Awaring