10 termeni despre sustenabilitate pe care trebuie să îi știi. Dacă te simți depășit de volumul de informații, termenii tot mai specifici, uneori fără o traducere în română, cu care încearcă brandurile să te convingă să cumperi, este perfect normal. Deși ai crede că toate brandurile sunt acum sustenabile, după câte atribute verzi poartă, sigur ai auzit și despre greenwashing. Și, iată, am introdus deja 2 termeni. Dar sunt mult mai mulți. Am făcut o listă cu 10 termeni despre sustainable fashion pe care ar trebui să îi știi. Aceștia descriu diferite aspecte. Pentru fiecare am păstrat și denumirea în engleză, prezentă tot mai des, ca atare, fără traducere sau o explicație în română.
1. Moda sustenabilă (sustainable fashion)
„Sustainability is great design.” (CFDA)
Moda sustenabilă NU are o definiție oficială.
Se referă la un principiu, cu vaste implicații. A produce și consuma în acord cu limitele planetei, fără a afecta oamenii, animalele, mediul.
O utilizare a resurselor fără a afecta echilibrul natural, fără a face rău, fără a afecta pe termen lung natura și componentele ei.
Sună bine, nu? Este deosebit de greu de măsurat, deoarece implică atât de multe procese, activități și resurse.
Uneori, a bifa doar o componentă echivalează pentru unele branduri cu a-și atribui această etichetă. SUSTENABILITATEA ÎN FASHION PRESUPUNE, în primul rând, TRANSPARENȚĂ în întregul lanț de producție, un obiectiv foarte greu de atins.
Reperul rămâne cel stabilit de 17 Sustainable Development Goals, obiective adoptate de 193 de țări în cadrul unui Summit ONU din 2016. Acestea ar trebui să ghideze măsurile care trebuie adopte la nivelul industriei de fashion, pentru a asigura un viitor sustenabil.
2. Moda etică (ethical fashion)
Acest aspect face trimitere, în special, la respectarea drepturile celor implicați în fashion – de la fermierii de bumbac, la culegatori, la cei care lucrează în producția de fibre textile, vopsitorii, în fabricile de confecții și chiar și a celor care gestionează hainele la finalul vieții lor „oficiale” (piețele de second hand, reciclatorii etc).
A asigura condiții decente de muncă, salarii corecte, acces la servicii medicale, eliminarea exploatării persoanelor vulnerabile etc.
Acest subiect a fost dezbătut intens, în special, în momente dificile. Tragedia Rana Plaza – în urma căreia peste 1127 de oameni au murit – a fost un astfel de moment. S-a tras atunci un puternic semnal de alarmă, s-au produs niște schimbări.
Presiunea și atenția trebuie să rămână neschimbate, pentru ca brandurile să nu „omită” astfel de măsuri, în căutarea celui mai bun preț.
Realitatea ne arată că poveștile triste continuă și astăzi. Comunitățile de musulmani din Uyghur (China) obligate să lucreze forțat în producția de bumbac, munca minorilor și salariile mizere din unele fabrici de confecții din Asia, sau munca istorivitoare, prost plătită din piața de haine second hand din Accra (Ghana).
Din nou, transparentizarea lanțului de producție/ achiziție ar aduce după sine niște schimbări importante și aici.
3. Fast Fashion (fast fashion)
Termenul care definește acea parte a industriei de fashion care produce mult, ieftin și rapid piese vestimentare, pantofi și accesorii după ultimele trenduri.
S-a dezvoltat odată cu poliesterul – un material sintetic ieftin, care nu e biodegradabil.
Este caracterizat de:
- supraproducție,
- prețuri mici,
- materiale ieftine/ sintetice,
- generarea de volume uriașe de deșeuri,
- scandaluri (privind condiții de muncă) și
- profituri uriașe.
A încurajat ”moda consumabilă”, nevoia constantă de a cumpăra ceva nou, pentru a fi la modă.
4. Slow Fashion (slow fashion)
Acel curent născut ca răspuns la fast fashion.
Încurajarea unui consum cumpătat, de produse de calitate (buy less, buy better).
Se acordă atenție materialelor, condițiilor în care sunt făcute hainele, impactul lor asupra mediului, oamenilor etc. O mișcare care a condus la subiectul vedetă al zilelor noastre – sustainable fashion.
5. Greenwashing (termen proaspăt, nu se traduce încă „oficial” în română)
Acel demers în care, cu ajutorul instrumentelor de marketing, prezinți un produs/ un brand ca fiind „mai verde”, „mai eco”, mai prietenos cu mediul decât este cu adevărat.
Interesul tot mai ridicat al cumpărătorilor pentru produse/ activități prietenoase cu mediul și lipsa unor reglementări clare (cel puțin în industria de fashion) au dus la aceast fenomen periculos.
Primesc atribute pompoase produse care abia bifează la acest capitol. Un tricou conține 5% bumbac organic? Atunci îl considerăm sustenabil și primește o etichetă verde – conține BUMBAC ORGANIC. Dacă un brand folosește ambalaje din materiale reciclate, se promovează ca fiind sustenabil. Și exemplele sunt multe.
Tot mai multe state anunță demersuri pentru a reglementa acest subiect. Organizațiile precum Global Organic Textile Standard, Cradle to Cradle, Global Recycling Standard au și ele un rol important în asigurarea respectării standardelor și semnalizarea corespunzătoare a produselor certificate. Practic, în lipsa legislației, doar certificarea unui terț îți poate garanta că un produs chiar îndeplinește condițiile.
În rest, până la schimbările legislative, consumatorul este lăsat să se informeze singur. ONG-urile din domeniu, precum Fashion Revolution, ReMake, Fair Wear, Fibershed, Good On You etc, sunt „pure gold” în acest caz. Ele urmăresc activitatea brandurilor, atrag atenția asupra derapejelor, promovează soluțiile alternative etc. Vom detalia activitatea lor și ce poți face pentru a le susține/ pentru a te implica, într-un articol viitor.
6. Biodegradabil (biodegradable)
Un produs este considerat biodegradabil dacă poate fi distrus de factori naturali (bacterii, în prezența aerului etc), fără a afecta mediul înconjurător.
Bumbacul se degradează natural (în condiții optime), în câteva luni, mai puțin de un an.
Poliesterul, însă, nu este biodegradabil. El se descompune, în particule tot mai mici (microplastice), în câteva sute de ani. Și, în tot acest timp, elimină o mulțime de substanțe nocive în sol și aer.
De ținut cont că și hainele din fibre naturale sunt biodegradabile doar în anumite condiții. Ajuns la groapa de gunoi, un tricou de bumbac se va degrada mult mai greu, în absența oxigenului, sub alte tone de deșeuri.
Tot acest tricou va fi biodegradabil doar daca nu a suferit anumite tratamente chimice pentru a avea un anumit aspect, textură, culoare. Și dacă a fost cusut cu ață biodegradabilă sau dacă nu are atașate alte elemente, care nu sunt biodegradabile.
Am reușit, noi oamenii, să complicăm până și cele mai simple procese naturale.
7. Reciclat (recycled)
Procesul de reciclare presupune transformarea (chimică sau mecanică) a unor deșeuri în materie primă pentru alte produse.
În timpul procesului de reciclare, foarte puține materiale își păstrează aceleași proprietăți. Bumbacul reciclat, de exemplu, trebuie combinat cu bumbac nou (virgin) pentru a avea aceeași rezistență.
Procesul de reciclare este util, deoarece folosește o resursă care, altfel, ar ajunge la groapa de gunoi. Dar este mare consumator de energie.
În plus, multe dintre produsele reciclate nu pot trece prin multiple astfel de procese. O haină din poliester reciclat (din sticle PET), are puține șanse să devină materie primă pentru o altă haină – deoarece folosește un mix de fibre, conține tot felul de alte elemente care nu pot fi reciclate (nasturi, fermoare, etichete). În multe situații, nu există capacitate tehnică suficientă pentru a recicla textile pentru textile. Citește mai multe aici.
8. Reciclat (upcycled)
În cazul produselor upcycled, se folosește o resursă deja existentă, pentru a face un alt produs, de o calitate la fel de bună, sau chiar mai bună.
Creativitatea este „weapon of choice” în acest caz.
Deoarece nu presupune un complex proces chimic sau mecanic (precum în cazul reciclării), se consumă cantități mai mici de energie. Așadar, produsele upcycled sunt mai prietenoase cu mediul. Vezi aici selecția YKO-YKO de articole upcycled.
În română, vei întâlni frecvent în descriere produselor upcycled că acestea sunt făcute cu „materiale reciclate”.
9. Vegan (vegan)
Produsele etichetate „vegan/ vegane” sunt cele care nu conțin materiale de origine animală (piele, lână, mătase, cașmir etc).
Să nu confundăm produsele vegane cu cele sustenabile. O geantă din polyvinyl chloride (PVC) – un tip de plastic considerat nociv pentru oameni, utilizat în produsele din piele sintetică – poate fi etichetat ca vegan. Dar este foarte departe de orice cerință de sustenabilitate. Este important ca eticheta vegan să fie dublată și de alte informații despre produs, pentru a garanta faptul că este sustenabil. Pantofii sport Beflamboyant sau Zouri sunt un exemplu bun, în acest caz.
Dacă bunăstarea animalor este un subiect important pentru tine, certificarea PETA de pe anumite produse te asigură că acestea au fost tratate corespunzător. Cumva, și termenul cruelty-free spune același lucru, însă fără certificarea unui ONG a cărui singură misiune este animal walfare.
10. Circular (circular)
Un produs vestimentar circular a fost creat pentru a fi reciclat. Acest proces are ca rezultat un produs de aceeși valoare.
Dincolo de partea de design/ creație, trebuie să existe un întreg sistem care să funcționeze după acest principiu. Modul în care este produs, de la fibre la produs finit, comercializat, cum ajunge el înapoi la producător, cum este reciclat etc.
Modelul circular presupune renunțarea la economia liniară, modelul make-buy-dispose.
Ellen MacArthur Foundation este organizația care lucrează constant la a încuraja tranziția la economia circulară, iar inițiativele lor sunt inspirație curată pentru oricine visează la un viitor în care nu am mai folosi alte resurse decât cele deja exploatate, aflate în circulație.
Surse:
Dacă vrei să afli mai multe despre acești termeni care definesc sustenabilitatez în fashion, dar și alții, îți recomandăm să consulți: https://goodonyou.eco/sustainable-fashion-glossary/ https://www.considerate-consumer.com/sustainable-fashion-terminology / https://www.vogue.com/article/sustainable-fashion-terms-conde-nast-glossary
